ÎNTOTDEAUNA...


Întotdeauna mi-am dorit să–nvăţ
să stau drept, demn în faţa Ta.
şi-am socotit c-aşa se cuvine.
Sufletul meu aspira
spre ceva mai înalt mereu,
ce nu înţelegeam prea bine.


Doream să te cunosc mai mult
mereu mai mult
şi-n alergarea către Tine
uitasem că trebuie întâi să Te ascult.

..şi într-o zi fără să Te fi găsit,
lovit de zbucium şi furtună, rătăcit,
căzut-am la pământ...
abia atunci, când în genunchi mă prăbuşise valul
am înţeles deplin ce mi-am dorit să înţeleg.
Stând în genunchi , am învăţat
ce-nseamnă să stai in picioare.
Te-am înţeles, şi-am învăţat
cât eşti de mare şi puternic
şi ce senin e lângă tine...

...Când vuietul din sufletul meu s-a potolit
am auzut şoptirea,
şi-abia atunci ţi-am înteles - smerit,
...IUBIREA.