DOMNUL VEGHEAZĂ


Când furtuna urii, se dezlănţuie cu furie
Şi rănile sunt tot mai mari şi mai adânci,
Domnul m-alină, prin Cuvânt dă bucurie,
Curge nesecat, izvorul printre stânci.

E limpede izvorul, ce setea-mi potoleşte,
Iar inima mea frântă, în El se-nviorează.
Duhul meu zdrobit, în pace se odihneşte,
Iar mintea mea, în lumina Lui stă trează.

Ca trestia ce se pleacă, când bate vântul,
În rugăciune m-aplec tot mai smerită,
Să nu mă rupă, strâng la piept Cuvântul.
Iar inima mea frântă, în Isus e fericită.

Trestia ce se pleacă, vântul nu o frânge,
Primeşte noi puteri, puteri nemăsurate.
Sufletul zdrobit, ce-n rugăciune plânge
Plecat sub vânt, găseşte nestemate.

Mânia-i o tornadă, din furtuna urii creşte,
Loveşte fără milă, totul distruge, doboară.
Numai iubirea revărsată, mânia potoleşte,
Şi transformă furtuna în adiere uşoară.

Un potop de vorbe încărcate cu mânie,
Revarsă ură, toarnă ocară şi mult venin.
Doamne! Ai milă! Mânie să nu mai fie!
Revarsă-Ţi Doamne, iubirea din plin!

În rugă fierbinte, smerită vin înaintea Ta,
Îndură-Te şi opreşte amarnicul chin!
Vorbele murdare, eu nu le pot suporta!
Mă torturează şi mă otrăvesc cu venin.

Doamne ai răbdat ocări şi bătăi fără vină,
Eu... un nimeni... nu pot: să rabd, să tac.
Tu ai suferit în tăcere, pentru a mea vină,
Dă-mi Doamne putere, să rabd şi să tac!

Doamne! Tu veghezi neîncetat cu iubire
Şi-n încercare, singură, Tu nu mă laşi.
Mă ocroteşti, nu mă laşi să cad în neştire,
Îmi călăuzeşti neîncetat ai mei paşi.

Nădăjduiesc în Tine, eşti mântuirea mea,
Sufletu-mi mâhnit, caută zilnic, lumina Ta.
Nu lăsa să vină peste mine nenorocirea,
În viaţa mea Isuse, facă-se mereu, voia Ta.

În braţe Tu mă ţii, atunci când obosesc,
Îmi înnoieşti puterea prin credinţă.
Pe braţul Tău mă ţii, ca să mă odihnesc,
Şi-mi cureţi sufletul, prin pocăinţă.

Temelia Cuvântului Tău este Adevărul.
Veşnice sunt, Doamne, toate Legile Tale.
Eşti bucuria inimii mele, eşti Salvatorul!
Minunate-s lucrările mâinilor Tale.

Judecăţile Tale, Doamne, sunt toate drepte,
Din credincioşie, Tu pe mine m-ai smerit.
Numai cu Tine pot eu, urca sfintele trepte,
Mărit fie Numele Tău Sfânt, în veci, Slăvit.


AMIN