De ce te-ngrijorezi tu, turmă mică,
Când e cu tine Marele Păstor?
De ce te macină atâta frică,
Când ai un Tată-atât de iubitor,

Ce cu plăcere-ți dă Împărăția?
Te îndoiești că-ți poate procura,
Acel ce-ți garantează veșnicia,
Tot ce-ai nevoie pentru viața ta?

Privește cum cresc crinii din câmpie;
Trăiesc o zi, și-apoi se ofilesc,
Dar nu i-a întrecut în măreție
Nici Solomon în strai împărătesc.

Iar corbilor, care nu au hambare,
Nici n-au sămânță pentru semănat,
Le pregătește Dumnezeu mâncare,
Și niciodată n-a întârziat.

Dacă se îngrijește de-a lor soartă,
Și ține viața lor în mâna Sa,
Cu cât mai mult El grija ta o poartă?
Cu cât mai prețioasă-i viața ta?

Nevoile El toate ți le știe
Mai înainte ca să I le spui,
Dar vrea preocuparea ta să fie
În primul rând Împărăția Lui,

Și-a Lui neprihănire. Frământării
Nu-i construi un cuib în viața ta,
Căci Tatăl, Sursa binecuvântării,
Neîncetat de grijă-ți va purta.