Cand timpul iti bate in geam
Si scurgerea lui e vadita
Iar anii trec iute in zbor
Rapind amintiri de-o clipita
Cand viata intreaga s-a scurs
Lasand doar o trist-amintire,
E clar: trecatori suntem toti
Si toti ne-ndreptam spre pieire
De vrei sa incerci, e-n zadar
S-opresti timpu-n loc, sa-i pui margini.
Nimic nu-i stabil, totu-i scrum
Si-odata, pamantul va arde...
Si daca nimic nu-i etern
In lumea de umbre sub soare,
Doar cei ce-s albiti de pacat
Avea-vor sus, vesnici hotare...
Deci, daca traiesti, nu-i tarziu
S-apuci drumul crucii spre viata;
Rascumpara vremea chiar azi
Si-asculta de sfanta povata!
Aceasta poezie am compus-o cand am implinit 21 de ani...si parca mi se parea ca nu a trecut decat o clipa din viata....A trebuit sa ma igandesc indelung la viata mea si la ce am putut lasa in urma pana la aceasta varsta..bucurie? dispret? ura? mila? lacrimi de multumire?
As fi vrut sa intorc timpul si sa schimb multe lucruri neplacute din viata mea...dar a fost imposibil...de aceea L-am rugat pe Domnul sa imi dea putere...da, sa ma ajute ca sa pot lasa in urma binecuvantare, pace, bucurie...
~Minunata meditatia exprimata prin aceste versuri~
atunci cind ajungem sa ne facem bilantul constatam fiecare ca am fi putut face mai multe fapte bune ,mai multe multumiri aduse in fata Creatorului .Fi binecuvintata si ocrotita Lidia.