Omul bun mai iartă!
Omul bun mai iartă
Ce e de iertat!
Omul prost se ceartă
Pentru vreun păcat,
Și-amândoi, vreodată,
Sigur mai greşesc!
Cine-i, de-astădată,
Demn de-un trai Ceresc?
Nu se ştie bine
Vreun răspuns corect!
Amândoi, în sine,
Recunosc perfect
Ce-nseamnă minciuna
Și ce-i bun prin trai!
Domnu-ntotdeauna
Ȋi primeşte-n Rai
Și pe “bun”, cu-ardoare,
Și pe-un “prost” de soi!
Ȋi iubeşte tare,
Practic, pe-amândoi!
Să-i iubim şi noi ! Amin !