Mai frumos decât nota pe strună
E cântul tăcut din sufletul meu...
E dorul ce trece de timp și măsură
E plânsul ce ascunde al durerii trofeu...
Despărțirea de Tine e moarte, întuneric și ură
E jale și rană... cenușă fără scântei...
Mă scoate, te rog din nou la lumină
Fă-mă să uit eșecul de ieri...
Primește-mi ființa din nou sub aripă
Și duhul mi-l poartă spre noi primăveri
Fă-mă să uit că stau pe țărână
C-aș putea să alunec spre marele hău...
Mâna Ta ține-o pe strune
Să cânte cântarea... s-o audă o lume...
Instrumentul de laudă cu bolnavele-i strune
Doamne, sunt eu...

De-ai veni mai aproape...
De-ai privi adâncul din sufletul meu
De i-ai pune lumină
Aș cânta în surdină mereu...
Aș cânta pentru Slava-Ți și marele har
Despre care lumea nu are habar
Și nici nu-i place s-audă...
Aș cânta o cântare
Despre tainele Tale
Pentru vasele sparte cu aspirații înalte...
Pentru inimi senine cu speranțe de bine...
Despre dragostea Ta neschimbată
Despre inima mea întristată
Dar nu-s lacrimi destule s-alunece-n strune
Să-mi vindece starea
Să-mi curme din jalea și murmurul greu...
Instrumentul de laudă
Ce încearcă să cânte
Cu notele frânte...
Doamne sunt... eu