VENIREA LUI ISUS

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

N-au fost pe lume clipe mai măreţe,
N-a cunoscut nicicând vechiul pământ,
Ca ziua de minuni şi frumuseţe
Când va veni pe nori Mirele Sfânt.

N-au fost uimiri, scrieri sau vre-un spectacol
Să-i mişte-atât de mult pe muritori,
Ca-n ziua când cădea-va-al morţii obstacol,
Ca-n ziua revenirii LUI pe nori.

N-a cunoscut nici drama, nici asaltul,
Chiar fantezia va cădea atunci,
Când lumina-va-n univers un Altul,
Când va veni ISUS pe nori, atunci.

Când va ascunde soarele-aurora
Iar luna va roşi ca un rubin,
În ziua aceea mare va fi ceasul
Şi ora libertăţilor din plin.

Când cerurile sul se vor preface
Aprinse ca de-un foc mistuitor,
Ah, multe taine-atunci se vor desface
Când din mormânt ieşi-va un popor.

Când strălucirea stelelor din zare
Va fi dublată de-un nou Paradis,
Când va zbura o veşnică ninsoare
Spre noul cer, spre Mirele ISUS.

Cutremura-se-va atunci întreaga fire
Iar apele vor fierbe în ocean,
Când o să vină ISUS în mărire,
Când s-a-mplini al mântuirii plan.

Când ţelurile noastre toate
Îşi vor atinge ţinta ce-am dorit,
Când vom vedea splendoarea feţei sfinte,
Când vom vedea pe Mirele iubit.

Atunci pământul va cunoaşte taina
Şi neamurile toate vor vedea,
Pe Cel ce-n mâna dreaptă ţine-o carte,
Pe Cel ce lumea o va judeca.

Când va suna a învierii clipă,
Cel mai măreţ semnal din infinit,
Vor învia toţi morţii într-o clipă
Şi vor zbura spre cerul strălucit.

Din crăpături de stânci şi din pridvoare,
Se vor trezi de mii de ani cei stinşi,
Atâtea zeci şi mii de milioane,
Ce s-au luptat şi nu s-au dat învinşi.

Întregul cer suna-va de fanfare,
Cu îngerii ne vom uni în cânt,
Atunci vedea-vom marea sărbătoare
Şi strălucirea noului pământ.

Durerile atunci s-or şterge toate
Nu va mai fi nici plâns şi nici suspin,
Vom fi scăpaţi de chinuri şi de moarte,
Vom fi cu ISUS în al Său cămin.

Atunci pc feţe străluci-va focul
La toţi acei ce-au plâns şi-au pribegit,
Împodobiţi vor fi cu toţi de Domnul
De slava Lui ISUS Cel răstignit!

Două femei vor măcina la moară
Şi doi bărbaţi la câmp ce vor lucra,
Şi doi de dorm, unul se scoală,
Şi spre oceanul veşnic va zbura.

E miezul nopţii, sună deşteptarea
Ierusalimul nou e pregătit,
De sus din cer coboară-n jos salvarea
Vapor ceresc, vaporul strălucit.

Spre cele patru colţuri ale lumii
Vezi mii de îngeri cum aleargă-n zbor,
Întocmai cum îşi cheamă cloşca puii
E adunat al Domnului popor.

La o clipeală-i vezi în alte corpuri
Nemuritori, cu-atâta strălucire,
Atât de minunate a lor trupuri,
La fel sunt ca ISUS, toţi în mărire.

E ziua revenirii cu mărire.
E ziua revenirii Lui pe nor,
E ora proslăvită de răpire,
E ceasul cel slăvit de viitor.

Ca fulgerul ISUS străbate cerul
Şi la un semn vaporul va pleca,
Vezi neamuri şi popoare de tot felul.
În alb veşmânt HRISTOS le-a transforma.

Ca porumbeii zboară şi se-nalţă
Spre-un pommbar atât de minunat,
Rachete noi, cu-a Domnului putere,
Ei sunt atraşi de un magnet înalt.

ISUS HRISTOS îşi strânge-a Lui armată,
Şi-ncorporează pe cei muritori,
Cei ce-napoi nu au dat niciodată
Acei ce-n luptă-au fost biruitori.

Vezi sateliţi, dar nu făcuţi de oameni
Cum circulă de la pământ la cer,
A lor viteză n-o cunoaşte nimeni
Căci e asemeni celei de fulger.

Sunt nave de salvare a Mântuirii,
Sunt slujitori din flăcări şi din foc,
Ei vin din cerurile nemuririi,
Să pedepsească-al oamenilor joc.

Sunt reactoare vii de sunet,
Ei sunt arhangheli, serafimi de sus,
Iar vocea lor e voce ca de tunet,
Căci la motor, pilotul e ISUS.

Sunt promisiuni chiar de ISUS lăsate,
E realitate, nu e fantezie,
"Căci Eu mă duc, dar iar Mă voi întoarce,
Ca să vă duc acolo-n veşnicie."

Nu Universul vor să-l cucerească
Creştinii-atâtor veacuri ce-au luptat,
Ei pe Isus doresc să-l întâlnească,
Căci pentru El în lume au răbdat.

Nu Luna-i ţinta, sau vre-un astru care
Ar străluci, mai mult sau mai puţin;
Ei au în faţă altă-orientare,
Splendoarea stântă din Ierusalim.

Nu bogăţii din alte atmosfere
Doresc acei ce plâng neîncetat,
Ei plâng de dor, de dor de mângâiere,
Căci gândul Lui ISUS i-a fermecat.

O, zi măreaţă, zi a revenirii,
O sfântă zi, cum n-a mai fost nicicând!
O, clipă minunată a răpirii!
Ascunzi în tine cel mai falnic gând.

De mii de ani de tine se vorbeşte,
Atâţi creştini de tine-au întrebat,
Ferice-o fi de cel ce te-ntâlneşte,
Ferice de acel ce a răbdat.

Că-n tine se ascunde veşnicia
Şi răsplătiri ce-n veci tu le păstrezi,
În tine-i totul, toată vrednicia,
În tine e ISUS, al nostru crez!

Ce bucurii şi mângâieri se-ascunde
În tine, ceas al întâlnirilor,
O, vino Doamne, o clipă mai devreme,
O, vino astăzi la al Tău popor!

AMIN