DIN CE IZVOARE NE ALIMENTAM?

Ne-alimentăm din izvoare cristaline
Ne place apa cu gust de Paradis
Îl aşteptăm cu drag pe Cel ce vine
El poarta spre eternitate ne-a deschis.

Ne săturăm doar cu acele fraze
Ce au amprenta sigiliului ceresc
Ne încălzim fiinţele cu-acele raze
Ce pot intra în universul sufletesc.

Parcurgem fermecaţi Sfânta Scriptură
(Izvor de cunoştinţe sufleteşti)
Doar ea ne-a transformat vechea natură
Scăpându-ne de poftele lumeşti.

Suntem chemaţi la ape de odihnă
Doar ele-nviorează sufletul zdrobit
Nu vrem paharul lumii; e plin de tină
Vrem hrana plăcută Părintelui iubit.

Ne-alimentăm din pagini ce-s citite
De cei ce-au înţeles divinul plan
Nicicând nu mergem pe căile sucite
Croite de duşmanul cel viclean.

Izvoare seculare au inundat pământul
Şi-au otrăvit fiinţele ce le râvnesc
Dar cei ce au în inimi Legământul
Doar din potirul lui Isus servesc,

Numai în El găsim mărgăritare
Ce-n altă parte nu se pot găsi
Cuvântul Lui e leac în orice frământare
Ne poate-nsufleţii, ne poate încălzi

Cântări şi meditaţii şi poezii creştine
Ne dau noi energii de a sluji,
Ne motivează a-L cinsti cum se cuvine
Pe Cel ce ne inundă cu-atâtea bucurii.

Ce binecuvântată-i mana consistentă!
Aroma ei ne-ncântă-n fiecare zi
Şi-aşa putem respinge tristeţea vehementă
Ce vine-n ore matinale sau orele târzii.

Şi-aceste surse de pace şi lumină
Nu seacă niciodată – sunt din Cer
Ne satură la prânz, ne satură la cină
Formând în noi voinţe ca de fier.

Te proslăvim Părinte-al veşniciei
Că niciodată nu ne laşi flămânzi,
Ne-alimentezi din cămările Împărăţiei
Să fim curaţi în suflete şi blânzi.


17 Octombrie, 2007