Milostivire, unde eşti?

Milostivire, unde eşti?
De ce te-ascunzi din calea noastră?
Și pentru ce ne ocoleşti
Precum o Pasăre Măiastră

Ce nu-şi găseşte rostul ei,
Pe-aici, prin lumea pământeană?
Suntem prea răi, ori prea atei
Spre-a izgoni firea vicleană?

Ori trecem, prea nepăsători
Pe lângă omu-n suferinţă?
Milostivire, uneori,
Eu cred că nu prea-avem credinţă

Ȋn Tine şi în tot ce-i Sfânt
Ce-ar trebui să ne-nconjoare!
Trăim din greu pe-un trist Pământ
Și ignorăm un strop de Soare

Ivit prin Suflete, cumva,
De la un Domn de Har şi Pace!
O, Doamne, dă-ne, de-ai putea,
Puterea de-a trăi şi face

Și noi, un strop de lucru bun
Ȋntr-o pădure de păcate!
Ne fă, deci, Sufletul imun
La închistări şi nedreptate,

Și-adu-ne, dacă vrei, mereu,
Un pic de gânduri de virtute,
Spre-a Te slăvi, Bun Dumnezeu,
Prin Milosteniile pierdute!