Batjocoritoru-n lucrurile rele
Totdeauna își găsește plăcere.
Și nebunul va urî întruna:
Cartea, sfatul și învățătura.

Dumnezeu din cer privește
Și chiar îi batjocorește.
Dar dă har și cunoștință
La cei umili ce au credință.

Cel ce-l mustră pe batjocoritor
Își atrage doar disprețul jignitor.
Când vrei să îndrepți răul cu bine,
Te vei alege doar cu rușine.

Și de-l mustri te urăște,
Nu ascultă, nu se pocăiește.
Mustră-l pe înțelept mai bine
Și el te va iubi pe tine.

Batjocoritorul cere cu stăruință,
Singur, pentru sine... suferință.
El nu găsește înțelepciunea,
Pentru că jignește pe toată lumea.

Alungă-l și cearta se va sfârși,
Va fi pace, nimeni nu va disprețui.
El e-o scârbă pentru cei mai mulți,
Mereu ațâță cearta prin cetăți.

Cel mai bine-i ca să-i ocolim,
Totdeauna blânzi și răbdători să fim.
Bunătatea să ne însoțească
Până vom ajunge-n patria cerească.
Amin. (2019)