Nu-i cea mai scurtă și mai ușor de parcurs
Dar e calea pe unde Dumnezeu, I-a dus
Pe Israel în vechime, la ieșirea din Egipt
Cum ne duce și pe noi azi, spre mântuit

Sigur cea mai scurtă cale, între două puncte
Este linia dreaptă, fără ocolișuri neștiute
Dar matematica lui Dumnezeu, este altfel
Are multe zigzaguri, calea noastră spre El.

Dacă zigzagurile poporului Israel, de anii
Prin pustie, suferind căldură, sete și șerpi
Zigzagurile noastre, sunt mult diferite
Suferințe, lipsuri și dureri, de El controlate.

Cu intenție, Dumnezeu a trasat drumul lor
Cu intenție e trasat și al nostru în viitor
Zigzagurile, din cauza păcatului le-au avut
Cum și nouă tot păcatul, ni le-a pricinuit.

Calea credinței, de am putea trasa noi
Altfel am face: o cale dreaptă fără nevoi
Fără suferințe, lipsuri și dureri fel de fel
Sau atâtea necazuri, ce trăim la fel.

Această pandemie, n-ar fi existat vreodată
Cu atâtea pierderi și restricții mari în viață
Cu adunarea biserici, limitată de guvern
Să dorim cu atâta dor, cu frați să ne vedem.

Lumea întreagă e uimită, de ce se vede
Oamenii n-au mai trăit, așa ceva pe lume
A stat și asta, în mapa Ta de planificare
Să ne faci conștienți, de puterea Ta mare.

Tu ai îngăduit, calea credinței să treacă
Și prin această pandemie și suferință.
Când ai spus unor creștini: , atât va fost
Veniți acasă la Mine, în cerul glorios.

Pe alții, Ne-ai mai lăsat, să trecem prin ea
Ca să vedem pe unde, ne poate duce calea
Ca să vedem că nu o trasăm noi nici alții
Oameni puternici, ci Tu ești acel nu oamenii.

Să nu uităm dragi creștini aici, niciodată
Că cale credinței noastre, de El e trasată
Calea trasată, are un țel, există un scop
Vedem acum, ce hotărăște omul duce la potop.

Dumnezeu arată lumii întregi, o limitare
Că omul e limitat, în cunoaștere și putere
Mulții întreabă: Doamne de ce ai îngăduit?
Acesta necaz acuma, să trăim pe pământ?

De ce Dumnezeu trasează, calea credinței?
Ne întrebăm credincioșii, în bezna neînțelegeri
El, știe mai bine viitorul și ce-i bine pentru noi
De ce calea e cu zigzaguri, de lipsuri și dureri.

Zigzaguri de smerire și multă încercare
Ca să ne vedem starea noastră, fiecare
El o cunoaște bine, nu-s taine pentru El
Cunoaște traseul vieții noastre, în totul.

Calea credinței e un proces, de modelare
Să știm, cum să trăim cu Domnul pe cale
Dacă prin procesul credinței, odată am trecut
Pe calea credinței ni se cere mult, mai mult.

Pe calea credinței, puterea-I ni se arată
S-o experimentăm, ca ucenicii altădată
De fiecare dată, când au fost cu Domnul
Au văzut ceva din puterea-I, la lucrul.

Pe calea credinței, nu este raționalitate
Totul este credință, pentru orice fapte
Pe calea credinței, e trăire prin credință
Nimic rațional, nu se petrece și se explică.

Nu te îndoi niciodată, că calea n-ar fi bună
Chiar rătăcit pe ea, prin zigzaguri și umbră
Nu vei singur pe ea, nicio clipă în viață
Domnul ție alături și mereu te îndrumă.

Domnul merge înainte, pe calea credinței
Tu, doar după El, în supunere să mergi.
Dar nu pe unde vrei tu, ci după Domnul
Căci numai așa, nu-ți vei rătăci drumul.