Privind Veşnicia

Privind în Scriptura sfântă
La veşnica viaţă promisă,
Dorul imens mă frământă
Cu-al lui Paradis ce-ncântă
Spre făgăduinţa... scrisă.

Ceea-ce ochiul n-a văzut
Şi nici urechea nu a auzit,
Prin inimă, nici n-a trecut,
Căci totul e necunoscut
Domnu-n cer le-a pregătit.

Toate-or fi sfânta răsplată
Care veşnic se va întinde,
Cei mântui n-or să poată
S-o înţeleagă dintr-o dată,
Nici socoti şi nici cuprinde.

Căci comorile din Paradis
Vor fi complet cunoscute,
Prin bucuriile de nedescris
Ce le-au fost al vieţii vis -
Doar când ele-or fi văzute.

Şi când vom fi faţă în faţă
Cu bunul Tată, Dumnezeu,
Vom şti cum e eterna viaţă
Cu veşnica ei... dimineaţă
Trăită-n vremi de apogeu.

Când toţi laolaltă-n iubire,
Vom fi o limbă şi-un popor,
Cea mai frumoasă glăsuire
Vestind măreaţa mântuire
Va răsuna-n imn triumfător.

Acolo toţi se vor cunoaşte
Asa cum ei sunt cunoscuţi;
Şi prin gândul ce se naşte
În dragoste vor recunoaşte
Că sunt din fiii cei pierduţi.

Comuniunea sfântă, curată
Şi viaţa clară, armonioasă,
Vor fi o parte din răsplată-
'Neprihănirea cea curată...
Ajunşi stăpâni, la ei acasă.

Şi-acolo minţi nemuritoare
Vor contempla cu bucurie,
Splendoarea vieţii viitoare
Prin Dragostea salvatoare
Minuni şi taine, în veşnicie.

Vrăjmaşul rău nu va mai fi
Cu-a sa putere de-amăgire,
Căci nimeni, n-o mai auzi
În viaţa-i sfântă ce-o trăi
Un glas străin spre ispitire.

Şi-orice talent şi facultate
Îsi vor ajunge scopul pus,
Va creşte-orice capacitate
În a-nţelege-n taine toate
Prin dezvoltare tot mai sus.

Acumulând noi cunoştinţe
Minţile, nu vor mai obosi,
Şi cele mai mareţe ştiinţe
Pentru-orice preferinţe -
Cu noi orizonturi vor sosi.

Întreprinderi cât mai mari
Vor fi-ntre timp realizate,
Şi-aspiraţiile, cele mai tari
Ca de înţelepţi... şi făurari
Vor fi atinse-n studii toate.

Şi cele mai măreţe ambiţii
Vor fi în totul, îndeplinite,
Făcând invenţii, ale minţii
Expuse vrerii şi putinţii...
Obiective, văzute şi trăite.

Şi totuşi multe vor rămâne,
Noi culmi măreţe de urcat,
Fără obstacole, nici frâne
Ce s-o-ntrece să se-ngâne
Cu noi minuni de admirat.

Comorile de ştiinţi, create
Din Universul... nesfârşit,
Deschise-or fi şi cercetate
Prin adevăruri minunate -
De sfântul popor mântuit.

Eliberaţi de cruda moarte
Neobosiţi, vor lua zborul,
Spre alte lumi îndepărtate
Atât de mult fiind visate,
Şi le-au ţintit atâta dorul.

Şi-n bucurii, de nedescris
Toţi sfinţii noului pământ,
Văd răsplătirea acelui vis
Despre frumosul Paradis
De secole scris în Cuvânt.

Comori noi de cunoştinţe
Veacuri întregi acumulate,
Vor contempla în credinţă
Progresând zilnic în ştiinţă
Venind din lumi imaculate.

Fără a avea de ce se teme
Privesc la slava creatoare,
La sori şi stele, si sisteme
În traiectorii cum se cerne
Şi-n jurul Tronului răsare.

Şi-anii cei dulci ai veşniciei
Ce s-or desfăşura, mereu,
Vor fi-n consensul bucuriei
Cu toate lumile armoniei -
De a-L slăvi pe Dumnezeu.

Căci lupta mare s-a sfârşit
Şi păcătoşi, nu mai există,
Şi Universu-i,... limpezit...
Prin Dragostea ce-a biruit
Din trgedia cea mai tristă.

Un singur puls de armonie
Va fi prin toată creaţiunea,
Şi-n cea mai dulce bucurie
Prin cea mai sfântă veselie
Va progresa înţelepciunea.

Căci Tatăl Sfânt, a întregit
Prin Fiul Său, Hristos Isus,
Pământ şi cer, ce le-a unit
În planul Său desăvârşit,
Şi pacea iar, în ele-a pus!

De la Cel ce-a creat toate
În zile ce-or fi nesfârşite,
Veşnica viaţă va străbate
În splendida-i eternitate
Prin lumi şi spaţii, infinite.

Dela invizibilul, atom mic
Pân-la lume-atât de mare,
Ne mai umbrite de nimic
De niciun factor inamic
Vor fi-n deplină ascultare.

O! Şi toate cele însufleţite
Din vasta lor nemărginire,
Prin acţiuni sfinte trăite
Vor declara, fiind fericite:
Că Dumnezeu este Iubire!

Flavius Laurian Duverna
26 ianuarie 2009