CAND M-AI INVITAT, ISUSE
Când m-ai invitat în turma Ta
Eram rebel, eram fără putere
Pe căi curate nu puteam umbla
Şi nu ştiam de Har, de mângâiere.
În viaţa mea dicta doar firea
Spunându-mi ce să fac, unde să merg
Habar n-aveam ce-nseamnă răstignirea
Şi că la cruce păcatele se şterg.
Eram atunci înfrânt, eram epavă
Universul meu lăuntric era vid
Voiam progres dar mă loveam de-un zid
Tot ce culegeam era doar pleavă.
Şi ai intrat Isuse-n viaţa mea
Cu pacea Ta, cu dulcea Ta iubire
De-atunci povara nu-mi mai este grea
Şi-am înţeles că vrei neprihănire.
Cu glasul Tău aşa fermecător
Şi-a Ta privire atât de prietenoasă
M-ai cucerit, mi-ai dat un viitor
Şi ştiu acum că-s parte din Mireasă.
Abandonat-am obiceiuri şi metehne,
M-am rupt total de lumea cea de lut
Şi-am început trăirea vieţii demne
Recunoscându-L pe Stăpânul absolut.
Şi-această fericire negrăită
Mi-ai oferit-o fără nici un ban
Dar vrei o inima curată, ne-mpărţită
C-aşa Te onorează cerescul cetăţean.
Octombrie, 2007
god bless you brothere