Fă-mă, Doamne, mandolină,
Fă-mă lacrimă de flaut
Fă-mă cântec de lumină
Bunătatea Ta s-o laud.

Fă-mă lâna din velinţă
Fă-mă pâinea din cuvânt
Necârtind în suferinţă
Ci-ndurarea Ta s-o cânt.

Fă-mă Tu ciopor de astru,
Fă-mă, Doamne, curcubeu
Ca în alb din crin albastru
Să mă sting zâmbind mereu.

Dă-mi vederea cea înaltă
Sufletul să-mi luminez
Şi apoi cu gând şi faptă
Frumuseţea-Ţi să pictez.

Fă-mă Sfinte Vistier
Ram de rugă, de se poate,
Necurmat să pot să-Ţi cer
Ştersul vinei lumii toate.

Fă-mă Tu cu cerul una,
Sub copaia lui să stau,
Şi-nsetat pe totdeauna
Din iubirea Ta să beau.