Iată, aici, pe ramul poeziei
Am altoit şi eu un mugur blând.
Îl las zălog întreg filantropiei
În taina-mpărtăşaniei crezând.
Când veţi culege mierea de apoi
Şi vă veţi curăţi la lumânare,
Să ştiţi că spuza lutului din voi
A fost şi-n mine colb de frământare.
Dar am călcat pe şerpi şi basilici
Aşa cum calcă bourul pe frunze.
Comoara mea stă în sintagme mici
Ca nimeni să nu poată să m-acuze.
Am stat în sera evului ateu
Să-nsămânţez o boabă de muştar,
Aşa a fost, plugarul să fiu eu,
Când tata îmblânzea un armăsar...
Şi-atunci am învăţat să frâng istov
Precum brutarul lumii pâinea frânge.
Prieten m-am făcut cu dreptul Iov
S-aud pe cel nevinovat cum plânge.
Iar azi, aici, pe ramul poeziei
Sunt doar altoi. Lăstar de fructifer.
Ci-n primăvara vieţii ce-o să vie
Voi zămisli poeme noi, de cer.