Sa nu pleci,Doamne,sa ma lasi
Pierdut in valea de suspine
S-or rataci truditi-mi pasi
Cautandu-Ti urmele divine.
Sa nu pleci,Doamne,ca se duc
Urmandu-Ti drumul de lumina
Mirajul florilor de nuc
Si pacea noptilor cu luna plina.
In temnite de muguri suferinzi
Mor flori de dorul infloririi
Dar Tu te duci far' sa deschizi
Suave porti cu cheile privirii.
Curand va inceta mirarea ierbii,
Matasea ei cu iz adormitor.
Spre seara nu se mai coboara cerbii
Ingenunchind la margini de izvor.
Muri-va jocul cioporului de miei,
Neculesele zambile in cununa,
Sarutul zborului de porumbei
Peste durata strangerii de mana.
Sa nu pleci,Doamne,sa ma lasi,
Cautandu-Ti urmele divine,
S-or rataci truditi-mi pasi
In lumea noastra de suspine.
Frate Pit,
Am simtit ca poezia a izvorat dintr-o dorinta sincera de a nu fi parasit de Domnul... Frumos ! Domnul sa te insoteasca in tot ce faci !
G.P. chicago