Invata-ma sa tac, cand ploaia
Isi picura stropi tristi pe geam,
Cand cufundata e odaia
In pace tainica si-alean.

Sa-nvat sa daruiesc din mine
Tot ce-i mai bun si mai frumos,
Chiar daca vantul toamnei vine
Si da podoaba frunzei jos.

Invata-ma sa tac cand iarna
-Si-ntinde haina de omat,
Cand albu-ncepe sa se-astearna
Invata-ma, tacand sa pot

Sa inteleg ca minunatul,
Distinsu-i strai neprihanit
De sus din stele, din inaltul
Seninului cer a venit.

Invata-ma si primavara
Sa-mi iau tacerea-nsotitor
S-ascult cum se trezeste tara
-N tumultul vietii-nnoitor.

Sa-nvat ca firul mic de iarba
Ce din pamant a rasarit,
Lumina-ncepe sa o soarba
Dupa ce bobul a murit.

Sa-nvat, tacand, ca lanul care
Vara se unduie in vant,
Desi se-nalta catre soare,
Isi lasa rodul pe pamant.