A existat vreo rugă …

A existat vreo rugă neluată-n seamă, Doamne,
De Fiinţa Ta Divină, ce-n vremuri ne-a creat?
Iscata-s-a sub Soare, din Ierni şi până-n Toamne,
O vrere pământeană, să n-o fi ascultat?

Trecut-a vreo secundă în care, prin ospicii
Să nu fii lângă omul ce trist şi zăcător?
A fost vreo clipă-n care, văzând doar spectrul fricii
Să nu alungi năpasta din chipul tuturor?

O, nu! Tu niciodată n-ai părăsit luntraşul
Pe groaznica furtună ivită prin ocean!
Livratu-ne-ai doar Mila, ajutorând clăcaşul
Să-şi ducă mai departe, Destinul la liman,

Și ne-ai făcut, o, Doamne, din Viaţă, o-ndreptare
Spre tot ce-nseamnă Visuri şi Dor între cei Vii!
Putea-vom, deci, Mărite, să nu-ndrăgim noi oare
Pe-ACEL ce ne alină pe toţi în veşnicii?