"Viata mea de vierme trebui-sa se piarda
N-am sa ma tot tarai, n-am sa rod doar iarba,
Ci-o sa devin flutur, cu-aripi de silfida,
Voi uita c-am fost candva omida.
Am sa zbor voios,trecand din floare-n floare
Si aripile-mi vor straluci in soare"

Zise intr-o zi viermele de matase
Catre-omida, ce in ras il luase:

"Tu sa zbori?Ce-i aia?Ai vazut vreo data
Vreo omida-n flutur transformata?
Stai aici si roade la verdeata,
Ca dupa ce mori, nu mai e alta viata!
Auzi ce prostie!Nici nu vreau s-aud
Sa rod totdeauna doar frunza de dud!
Eu ma-nfrupt cu orice frunza-mi iese-n drum!
Nu astept eu mila vreunui stapan!
Si ce-mi pasa mie ca pomii ce-i rod
Vor ramane tristi si fara niciun rod?
Important, atata doar e pentru mine:
Sa am burta plina si sa ma simt bine!
Ia nu mai visa tu aripi de silfida,
Multumeste-te cu viata de omida!

"Frunza cea de dud nu e asa gustoasa
Zise mica larva lucrand la gogoasa,
Dar stiu ca stapanul meu n-o sa ma lase!
Voi fi flutur, iar casuta mea-matase!
Si va fi podoaba pentru-al meu stapan
Care ma-ngrijeste si-i asa de bun!

Si spunand acestea,larva n-a mai fost
Caci isi implinise al vietii ei rost...

Spre apus,veni stapanul ca sa vada
Ce se intamplase prin livada.
Si iata ca pomul lui, cel mai frumos
Era desfrunzit, omozile l-au ros.
Ii rupse crengile si-apoi, pe loc
Le puse cu omozi cu tot, pe foc.

Un fluturas zbura din floare-n floare
Si-i straluceau aripile in soare.
Era micuta larva din gogoasa
Ce-n flutur minunat se transformase.

Morala:
Crestine, lumea cat va vrea sa rada,
Tu nu te multumi c-o viata de omida!