Ți-am pus sufletul în palmă
Și tu l-ai strâns,
L-ai strâns până l-ai făcut fărâme,
Fărâme care ți-au scăpat printre degete
Și s-au împrăștiat în văzduh
Și astfel m-ai pierdut...
Nu îți mai aparțin,
Dar ceea ce nu știi
E că pe fiecare bucată a rămas amprenta ta
Și fiecare bucată s-ar întoarce la tine,
Dar se teme de multele răni provocate...
Emilia Dinescu