I-am îngăduit gândului să zburde
Prin file îngălbenite și foi ude,
Am căutat mesajul potrivit,
Dar iartă-mă, te rog, nu l-am găsit.
M-apuc să scriu, cuvinte nu găsesc
Căci rimele eu astăzi le trăiesc,
Aș vrea să curgă și să scriu ce simt,
Dar dragostea în vers n-am să cuprind.
Nu sunt cuvinte pentru tine, draga mea,
În care să pot exprima ceva,
Sunt sentimente care se întâlnesc
Și se cuprind în simplul te iubesc.
Cu dragoste încerc să împletesc
Un vers, să-ți spun tot ce-ți doresc,
Dar Dumnezeu mi-e martor, eu nu reușesc,
Să trec peste cuvântul te iubesc.
Te port în rugăciune, draga mea
Și vreau ca Dumnezeu să fie-n viața ta,
Să te-nsoțească oriunde ai fi,
Să-ți pregătească multe bucurii.
Și aș vrea ca să mă ierți dacă greșesc
Acum, în suflet, aș vrea să pășesc,
Să șterg ce a fost urât, să pun numai frumos
Căci tu ești pentru mine un dar prea prețios.
Ești sora mea cea dragă, balsam alinător
Și aș vrea ca veșnicia să nu cunoască dor,
De aceea o rugăciune mereu am să rostesc
Și voi striga întruna să știi că te iubesc.
Chiar dacă-n versu-acesta
Eu n-am spus la mulți ani,
Mă rog și cer întruna
Să fie o veșnicie... și numai diafani.
Emilia Dinescu