Chem florile să cânte, ele știu
Cu graiul lor să îmi umbrească versul,
Tăcerea mea e oază în pustiu,
În ea mi se-odihnește universul.

Îmi spune floarea-n duh, instantaneu,
Căci s-a născut din armonii de-Acasă,
Așa o alipesc de duhul meu
Și înțeleg de ce-i așa frumoasă.

Un cod de forme, miresme, parfum,
Un număr tainic pe spira Lactee.
Hai să pornim cu florile la drum
Spre o cerească, dulce armonie!

Cu ele să cântăm sub rouă-n zori,
Să Îl slăvim pe Dumnezeu Preasfântul
Căci bunătatea Lui de mii de ori
S-a înnoit acoperind pământul.