Din grupul celor doispe ucenici
L-am asezat pe treapta cea de jos
Si noi, atat de ne-nsemnati si mici
I-am dat si-un nume:"cel necredincios"
Dar de-am privi insine, fiecare
Si-am recunoaste, cat de des ne-am pus
Cate-o nevrednica, pagana intrebare,
Referitoare la Domnul Isus,
Am spune:" Toma, de n-ai fi vazut
La Domnu-n palme semnele de cuie,
Eu, astazi, nicidecum n-as fi crezut
Chiar daca multi ar fi venit sa-mi spuie!
Ce bine-a fost, ca la dorinta ta
Domnul Isus venit-a inc-o data
Ca degetul sa-ti pui in coasta Sa
Acolo sus-n odaia minunata!
Fiindca de-atunci, de cate ori si noi
Ne zavoram in indoieli si frica
Ori in tristeti, cand parca suntem goi,
Ca si pe tine, Domnul ne ridica.
De-aceea astazi,meditand la Toma
"Cel credincios" si la raspunsul sau
Ce bine-ar fi sa zicem aidoma:
"Cred, Domnul meu si Dumnezeul meu!"
Citind despre Toma,m-am gandit ca poate la fel as fi procedat, daca as fi fost in locul lui.
Faptul ca el a vrut sa se convinga , ne ajuta si pe noi, cei de azi, sa credem.
Credinta lui m-a inspirat sa scriu aceasta poezie, intr-o duminica in care oamenii il sarbatoreau pe "Toma necredinciosul"
Ajuta-ne, Doamne,sa credem si noi!