Tu-chemi acasă-un fiu pierdut
În bunătatea-Ți mare
Ridici de jos pe-acel căzut
Tu vindeci orb, și schiop și mut
Și-alungi orișice întristare
Celui ce suferă-i ești scut
Și pavăză-n durere
Asculți în taină-un plâns tăcut
Și ierți și ștergi orice trecut
Și-aduci Isuse mângâiere
Tu faci din cei răi, oameni buni
Și-aduci în inimi soare
Tu liniștești și-acum furtuni
Tu nu împrăștii, ci aduni
Tu meriți cinste și onoare
Tu ești oricând prezent Isus
La cel care Te cheamă
Ești lângă sufletul distrus
De-amar și greutăți răpus
Și-mbărbătezi cu glas de mamă
Tu-n bunătate n-ai egal
Părinte al iubirii
Tu știi s-aduci barca la mal
Și să mai mustri orice val
Pe drumul sfânt al mântuirii...