Tavasz
(szonett)
A Teremtő örökkévalóságból figyel,
Harmat csöpög tavaszi illatokkal lélegzetet.
Kék égen látszik festett viasz felhővel,
Az illatos aroma feléleszti a szíveket.

Kortyoltok mohó fényt, isteni fundamentum,
Életadó nektár önti a feltámadási mézet.
Hóvirág gyengédsége a tavaszi szimbólum,
Viseli a tisztaságot és a Jézus-szelídséget.

A szenvedés túlcsordult szomorúság,
A Hit önt balzsamot, és szívemet gyógyít.
És a tavasz megmutatja a teljes szépségét.

Minden újjászületik, az élet egészen virágzik,
A madarak énekelnek, csicsergő öröm területen.
És a nap mosolyog ránk merészebben.

Primavara
Sonet

Creatorul veghează din veșnicie,
Picură rouă cu miresme de primăvară.
Pe cerul albastru vezi pictat cu ceară norul.
Aroma parfumată revigorează inimile.

Sorb lacomă lumina, temelie divină,
Nectarul dătător de viață toarnă mierea învierii.
Ghiocelul floarea zăpezii, simbolul primăverii,
Poartă puritatea și blândețea lui Isus.

Peste suferință o tristețe debordantă,
Credința toarnă balsam și îmi vindecă inima.
Primăvara își arată toată frumusețea.

Totul renaște, viața este în. plină floare,
Păsările cântă cu bucurie pe câmp.
Și soarele ne zâmbește mai îndrăzneț.