Inima mea, inima mea
De ce vrei a uita
De toata alinarea
Si binecuvantarea
Ce dumnezeu ti-a dat
Atunci cand l-ai chemat?
Inima ne e-ntristata
Sufletul tanjeste-n noi
Ca pamantul fara apa
Si pomii de frunze goi.
"Mainile slabanogite
Si genunchii-i intariti
Izbaviri sunt pregatite
Si cu Domnul biruiti.
Caci pustia fara apa
In curand s-o bucura,
Dumnezeu e cel ce-adapa
Pe toti cei din turma Sa."
Noi nadajduim in Tine,
Doamne, ai mila de noi!
Da-ne iarasi izbavire
In necazuri si nevoi.
Inima mea, inima mea
Nicicand nu va uita
Toata imbarbatarea
Si toata alinarea
Ce astazi am primit
Caci el m-a izbavit.
Aceasta poezie mi-a fost inspirata de Domnul din Isaia 35:3: "intariti mainile slabanogite si intariti genunchii care se clatina".
Am scris-o cu gandul ca poate, vreodata, cuiva ii va placea si o va pune pe note, pentru a fi si cantare..Daca aveti acest indemn, faceti aceasta lucrare.Domnul sa va binecuvinteze!