Tu ești izbăvitorul meu dintotdeauna
Ești stânca mea în care mă ascund
Mi-ești adăpost când bate greu furtuna
De-aceea când mă chemi, eu îți răspund
Mi-ești scutul și tăria ce mă scapă
Ești cetățuia și întăritura mea
Mă ocrotești când trec prin foc sau apă
De-aceea pururea Te voi-nălța
Tu nu-Ți întorci privirea niciodată
Când gata sunt să naufragiez
Iar când mi-e barca-aproape sfărâmată
Mă lași de brațul Tău să m-ancorez
Tu mă-ntărești când nu mai am putere
M-ajuți când sunt lovit și sângerez
Iar când cel rău, ca să mă cearnă-Ți cere
Tu îmi șoptești, să nu mă-ngrijorez
În Tine sufletul mi se încrede
Căci știu că-n taină Doamne mă veghezi
Și știu că niciodată nu m-ai pierde
Ci în ogorul Tău vrei să mă vezi