Nu fă lucrarea orișicum
Atunci când ți se cere
Ci, proșternut in rugi, arzând
Umplut de-al lacrimilor cârd
În odăița ta flămând
De ungerea divină

Nu fă lucrarea orișicând
Atunci când n-ai trăire
Căci mai de preț e a tăcea
Decât întruna a lucra
Lipsit de răsplătire

Nu fă lucrarea doar plângând
Uitând de bucurie
Căci vorba dulce e un leac
Ea poate da și-n acest veac
O mare izbăvire

Nu fa lucrarea plin de eu
Căci Domnului nu-i place
Doar dezbrăcat de haina rea
Și urmărind smerenia
Primi-vei de Domnul tău
In ziua aceea răsplătirea

Nu fă lucrarea mai presus
De cat ți-a dat El ție
Ci rămânând mereu supus
Lucrează sincer și pătruns
De dragostea divina