Privesc în depărtare, în trecut,
Nu văd nimic să pară bun din ce am făcut,
Văd urme de noroi, sunt întinată,
Văd pete și defecte, sunt o condamnată;
Merit să mor căci am greșit mereu,
Dar vii, Isuse, Tu cu harul Tău
Mă mângâi, mă privești cu îndurare
Căci Tu nu vrei a omului pierzare,
Tu vrei să ne primești dacă venim la Tine,
Dar cum să vin, Isuse, mi-e rușine
Căci Tu ești sfânt, ești Miel nevinovat,
Eu sunt un om cu viața plină de păcat,
Am haina întinată, nu-s pregătit de nuntă,
Dar ce aud, o, Doamne, cântec de alăută,
Haina îmi e curată, coroana Tu mi-ai dat,
Sunt păcătos Isuse, un păcătos iertat.
Emilia Dinescu