Tot ce-i văzut și nevăzut
E din Dumnezeul Savaot.
El singur a ieșit din Sine,
Dar m-a mântuit pe mine.
Din El a ieșit ce este, tot...
Să-L înțeleg deplin nu pot.

El fără de-nceput, El Singur,
Izvorul care toate le-a ivit.
Și-adâncul care le adună
Lui toate au să se supună.
El Singur fără de sfârșit
Pe om prin har l-a mântuit.

Hristos e Domnul, înainte
I se închină toți și cade tot
În fața Lui, puteri și veacuri
Cutremura-se-vor de-a pururi,
Se prăbușesc și nu mai pot
Că el e Domnul Savaot.

În fața Lui căzut-au idoli
Și zei, și glorie, și-așa
Cădea-vor toate pân-la capăt.
Nu-i stă-nainte nici un freamăt,
Doar El în veci va rămânea.
Nu-i stă-mpotrivă nimenea.

Dragul meu, să pui la suflet
Cea dintâi a mea povață:
Caută să-L ai pe Domnul
În gând și inimă-n tot locul,
Domn și Călăuză-n viață
Și-n apus, și-n zori de dimineață.

Căci, când El e bogăția
Și comoara ta cea mare,
Tu ai un tezaur veșnic
Și cel mai luminos sfeșnic
Ce nu-i nimeni să-l măsoare;
Nu aici, ci-n slava viitoare.

Însă fără El, în curte,
Să-ți stea aurul grămadă,
Mai sărac ești ca săracul
Ce n-are unde-și culca capul,
Care cere-un ban pe stradă
Lumea toată ca să-l vadă.

Dar cu El ai bogăția
Cerului nemăsurat.
El ți-aduce bucuria
Și-ți deschide veșnicia
Sus cu Mielul junghiat
Care te-a răscumpărat.
Amin.
(Vineri, 3 iulie 2020)