De când pricepi ce-nseamnă viața
Nu faci ceva făr' să gândești
Te informezi, iei și povața
Nu cumva să te păcălești.

Vrei oameni buni pe lângă tine
Să te respecte, să-i iubești
Îi selectezi cum poți mai bine
N-ai vrea ca să te păcălești.

Cauți un job plătit regește
Oferte multe ocolești
Una... nu ți se potrivește
Alta... să nu te păcălești.

Când toate merg cum ți-e dorința
În barca vieții lin plutești
Un dor de cer tulbură ființa
Îl năduși dar, te păcălești.

Crezi că al tău e viitorul
De Dumnezeu nici nu vorbești
Uitând că El e Creatorul
Încet, subtil, te păcălești.

Însă un greu și la răscruce
Te strădui singur să vâslești
Respingi pe Cel ce-a stat pe cruce
Vrei mintea să ți-o păcălești.

Dar anii trec, viața zboară
În pragul morții te trezești
Teama de ea te înfășoară
Ai vrea cumva s-o păcălești.

Îți spui că s-a sfârșit și... gata! ...
Dar ce se-ntâmplă? ... Tu viu ești! ...
Vezi iadul, raiul, judecata...
Nu! ... nu! ... nu mai poți să te păcălești!

Ai vrea să strigi: "-Biblia-i glasul
Lui Dumnezeu, nu sunt povești
Prietene! ... lasă păcatul! ...
De nu, singur te păcălești"

Isus muri pe-o cruce-n soare
De ce nu vrei să-I mulțumești?
Regretele-s mai arzătoare
Când singur, tu, te păcălești.

Nu mai lăsa să treac-o clipă
În rugi păcatul să-ți căiești
E încă har, nu fă risipă! ...
De-azi să nu te mai păcălești.