Ce lecție minunată mi-ai dat,
Să văd că m-ai binecuvântat,
Mi-ai scos în cale necazul greu
Iar eu am cârtit iar, ca mereu.
Dar nu m-ai lăsat în marea durere,
Ușor tu m-ai scos, căci nu ai plăcere
Să vezi suferință, copii cum plâng
Ai vrea-n bucurie să stăm pe pământ.
Dar fapta si firea ne trag tot în jos,
Distrug și omoară ce este frumos,
Distrug ce e sfânt și lasă urâtul
De aceea tot geme și strigă pământul.
Emilia Dinescu