Din o mie de culori. .

Te-am iubit într-o ivire
Din o mie de culori,
Când albastrul din privire
M-a umplut cu-ai lui fiori.

Atunci albul meu de gheaţă
S-a topit la foc domol,
Ca să am întreaga viaţă
Al albastrului tău dor.

Te-am iubit tot aşteptând
Un azur sub ploi şi nori,
Şi-o petală ce plângând
Scutură roua în zori.

Te iubesc fiind menirea
Anilor mei călători,
Când pui vieţii împlinirea
Din o mie de culori.

Te iubesc într-o ivire
De petală albă, castă,
Ce-aşteaptă azurul mire
Să-i dea haina lui albastră.

Acum albul meu de gheaţă
Transformat în sidefiu,
Îşi ia clipa lui de viaţă
Din al tău albastru viu.

Şi-amândoi sărutând zorii
Sub sclipirile de rouă,
Să lăsăm în urmă norii
În viaţă şi ţară nouă.