Pentru cel care a stat cu noi
La același prânz de-nvățătură
Împărțind pâinea în aceeași casă
Nu căutăm cuvinte de rămas-bun
Nici o vorbire aleasă

Ca să aibă de drum ne frângem frăția
Deopotrivă speranța și datoria
Și le facem cu el pe jumătate
Cum se împarte un cântec de iubire
Cum se împarte un dor de libertate

Pentru cel ce a fost cu noi la aceeași cină
Cu care ne-am găsit spălați
În sângele Domnului Isus de aceeași vină
Pentru cel cu care mâinile-n rugă
Nu le-am ridicat spre iertare
Chiar de le-am avea
Nu îi vom da vorbe mari
Ci întreaga noastră îmbrățișare
Așa vom înțelege
Că ne-au unit comorile veciei
Așa vom înțelege că plecarea de azi
E numai o părere
Ea nu poate rupe
Cele ce-am zidit laolaltă
Cu-atâta durere
Vom fi peste o clipă împreună
Sus în cer într-o lume mai bună
Căci Domnul Isus
Curând în această mântuire ne-adună.