De multe ori, o, Doamne sfinte
M-ascund si eu in cate-un cort
Pentru ca -n sfintele-Ti cuvinte
Sa mai ma-ncred, parca nu pot.
Am ascultat cu bucurie
Cuvantul ce mi l-ai rostit
Odata, in copilarie;
Dar astazi, parca-mi pare-un vis!
Mai am eu timp sa aflu roade?
Mai poate sufletu-mi trudit
Si-mbatranit, oare mai poate
Sa-si vada visul implinit?
...M-ascund...si-ascult de prin unghere
Promisiuni de necrezut.
Oh, Sarai, te-nteleg si-mi cere
Viata si mie-acel tribut!
Cand vanturile in deriva
Mi-au dus al vietii vas stingher,
Cand toate-mi stau doar impotriva,
Se poate oare sa mai sper?

Zambeste Sara, E mirata
De minunata proorocie.
O, Doamne! Dar adevarata
Ea nu se poate sa mai fie!
M-as duce si eu sa m-ascund,
Dar nu pot;In tacerea serii
Soapta Cuvantului ascult:
" De ce razi? Este oare greu
Cuvantul cel rostit odata
Sa-l implineasca Dumnezeu?
Sara vei fi ! Cea binecuvantata!
Acum, cand nu puterea ta,
Nici istetimea nu te-ajuta,
Ci binecuvantarea Mea!
Desi tu nu-ntelegi, asculta!
Cuvantul spus, se va-mplini!
Nu cum tu ceri, nici cum doresti,
Ci voia Mea-l va randui
Asa cum nici nu te gandesti!"

Si-un strop de soare se rasfrange
Din asfintit si intra-n cort;
Oh! Ca pe Sara ma ajunge
O raza de speranta .Dar nu pot
Sa nu privesc oftand in urma
La toate cate le-am facut
Cu-amaraciune si cu truda
Pe Dumnezeu crezand c-ajut.
Zadarnic am trudit pe cale,
Cand voia Sa n-am deslusit!
M-am folosit de slujitoare,
Iar la sfarsit am dobandit
Desi am stat si la rascruce,
Desi-am luptat din rasputeri,
Decat vre-un "Ismail" ce-aduce
Tristete, remuscare si dureri.
Dar tot ce-a fost zidit de mine
S-a prabusit! S-a ruinat!
De-aceea, acel ras,mai bine
Ar semana cu un oftat!...

Dar raza nu e o parere,
Cuvantu-asemeni, repetat!
Cad pe genunchi si cu durere
Zic:Doamne, nu Te-am ascultat!
De-aceea azi, cu umilinta
Ma prabusesc la tronul Tau:
" O, Doamne, daruie-mi credinta
Si fa-mi, dupa cuvantul Tau!"