Pe pagina oarbă a inimii mele mocneau curcubeie
De blânde culori şi calde mătăsuri ştirbite.
Aşteptau primăvara pe-o luncă uscată ştiubeie
Din trunchiul ceresc al iubirii cioplite.

Pe pagina surdă a inimii mele plângeau violine,
Ciufulite arcuşuri însăilau partituri plagiate;
Goale de zbor, zgribulite, ciocârlii de suspine
Visau emisfere cu grâne bogate.

Pe pagina neagră a inimii mele domnea o tăcere
Matură în oase, hilară la chip şi-n mândrie.
Despondentă şi rece, îmbrăcase straiul ce piere,
Socotind haina luminii o nebunie!

Râvneam, zdrenţuit de-ndoieli, la noi înţelesuri,
La noi adevăruri ce omul firesc nu le vede.
Cândva, căutam chihlimbarul în strâmbe eresuri,
Astăzi mănânc pâinea celui ce crede.

Pe pagina albă a inimii mele prânzesc serafimi
Căci pacea, iertarea, credinţa, iubirea-nviară.
În faşa gândirii, în cuibul fiinţei, din sfinte-nălţimi
Cristos, în haru-I mă-mbracă iară şi iară.