Opreste-ma din alergare,
Ca sufletul imi e trudit
Si leaga-mi rana ce ma doare,
Samariteanule iubit!
Ajuta--mi, alergarea lumii
S-o las, ca nu-mi e de folos.
Nu vreau sa mai fiu rob al humii,
Ci doar un rob al Tau, Hristos!
Destul am alergat la vale
Spre Ierihon am coborat!
Mi-a aparut talharu-n cale,
M-a jefuit si m-a batut!
Doar Tu, in dragostea Ta mare,
Samaritene minunat
M-ai ridicat, mi-ai dat iertare
Si pe asinul tau m-ai luat!
Ajuta-mi, ca tot restul vietii
Sa urc, doar spre Ierusalim;
Pan-ai sa vii, al diminetii
Luceafar vesnic si sublim!
M-a inspirat sa scriu aceasta poezie, gandul ca prea mult timp pierdem umbland dupa lucrurile lumii si aceasta umblare ne secatuieste de puteri.Toate ni se vor da "pe deasupra", daca mai intai cautam "imparatia cerurilor"
Ajuta-ne, Doamne!