Dezamăgirea lumii îți lasă un gust amar
Când vezi că toată lupta, ce faci e în zadar
Ai pus suflet pe tavă, deschisă tu ai fost,
Dar chiar mărinimia nu are nici un rost.

Căci lumea e parșivă, ascunsă, mincinoasă,
Cu spada te împunge când te îmbrățișează,
Te răstignește parcă, când nu mai ești util,
S-au folosit de tine și se retrag tip-til.

Așa este în lume, mirarea nu e mare
Dar văd, la fel, anume se poartă orișicare,
Cel ce ți-a fost ca frate când tu l-ai ajutat,
S-a ridicat și-n viață chiar el te-a renegat.

Așa este în viață, așa e peste tot,
Aș merge înainte, dar simt că nu mai pot,
Dezamăgirea-i mare când simți că ești în plus
Acolo unde o dată, tu suflet mult ai pus.
Emilia Dinescu