Suntem limitați de spațiu și timp
Și granițe multe, țări, ape între noi,
Dar când nu gândești, vine un răstimp
Când dispar toate și griji și nevoi.

Erai copiliță când viața ai înfruntat,
Erai o puștoaică, cu vise și ai plecat,
Plângând și oftând în lumea cea mare,
Ai vrut să dispari ca dintr-o închisoare.

Ai vrut ca să faci lucruri multe, bune,
Aș vrea să le înșir, dar nu le pot spune,
Erai o străină în țara de vis
Și-n gând tu împlineai tot ce ți-ai promis.

Nimeni nu știe ce trece un străin,
În țara străină când totu-i pustiu și hain,
Nimeni nu știe ce doruri amare îl pasc
Și gânduri și vise și doruri, of, cum mai renasc.

Acum mă gândesc și aș vrea să înțelegi,
Ești om și ai suflet și trebui s-alegi
Sunt zile când vrei doar să pleci, să te întorci,
Pe pământ nu e bine, nu-i țară cu inorogi.
Emilia Dinescu