Azi, sfâșii necuprinsul hotarelor de foc,
Ridic din pulberi fruntea. . și-mi pare că-i un joc
In care Nelumescul frământă inimi reci,
Și seceră ogoare, și-întinde noi poteci.

Fiorii necredinței se- înfiripă, și iar
Aștern, doar, îndoială, și iau ulei din far;
- Ce- ți pasă dacă zorii mai vin peste pământ?
Tu crezi ce scrie Biblia? ... sunt numai vorbe- în vânt! !

Mai crezi că vine Domnul? L- ai așteptat mereu,
Și uneori tăcerea s- a așternut... prea greu.
Te- ai frământat de de grijuri și n- ai dormit deloc!
Mai crezi in veșnicie? Mai crezi că ai un loc

În țările promise, cu cei aleși și sfinți?
Femeie, lasă basmul. . și. nu- ți ieși din minți! !
- Și totuși, Domnul vine, așa cum a promis! !
Și am in veșnicie, in Carte, nume scris!

L- am întâlnit pe Isus, pe drumul spre Calvar,
Și mi- ai iertat tot greșul, și m- a- îmbrăcat în har.
Îl voi urma oriunde, că fără El nu pot!
In El e Dumnezeul puternic Savaot!