Pentru ce îți pui întrebării mereu!
Oare există cu adevărat Dumnezeu?
El este în inima și mintea ta,
Dacă ridici privirea spre cer! Îl vei vedea.

Pentru ce te frămânții și te zbații?
Dacă e în tine dragostea lui Dumnezeu!
Această dragoste va acoperi mereu,
Tot răul ce este în jurul tău.

Pentru ce dar te răzvrătești?
Împotriva lui Isus Hristos!
Pe care în fiecare zi îl răstigne-ști,
Prin purtarea ta îl obosești.

Pentru ce alergi neîncetat și obositor?
Nu uiți oare? Că ești un trecător!
Și tot ce aduni pe acest pământ,
Sunt toate o goană după vânt.

Pentru ce de multe ori te războiești?
Te lupți, te zbații necontenit,
Împovărat de lucrurile acestei lumii,
Hrănindu-ți pofta inimii, aduni furtuni.

Pentru ce nu-l lași pe Dumnezeu ca, să zdrobească?
Orice eu și egoism ce te apasă,
Zdrobindu-ți firea ce este prinsă într-o plasă,
Într-o cursă a vrăjmașului ce parcă nu te mai lasă.

Pentru ce nu lași dar dragostea?
Să nimicească tot răul din inima ta,
Lumina Lui Dumnezeu să intre-n ea,
Să-ți fie călăuză toată viața ta.

AMIN!