Vreau să știi că din toate ce sunt pe pământ,
Va rămâne cenușă, vânare de vânt;
N- ai să duci de aici nici un ram înflorit,
Nici averi și nici bani, chiar nimic ce- ai iubit.

Vreau să știi că vei duce noian de poveri;
Gândul rău și pizmaș, de iertare, nu- ți ceri!
Vei pieri pentru veci in genuni și în foc,
Unde lacrime sunt și nu- i pace deloc.

Încă, astăzi mai poți să te- ntorci din păcat,
Din mirajul perfid ce lumina ți- a- luat.
Eu te- ndem să pășești către blândul Isus!
Către Crucea din deal, către tot ce ți-a spus!

Ca și tine, am fost cel din urmă tâlhar!
M- am hrănit cu minciuni și-am băut doar amar.
Cu privirea de foc și-un obraz trist și ars,
M- a chemat, intr- o zi, ca pe Saul din Tars.

Speriat și flămând, cu un ultim suspin,
Cu genunchii răniți, sub picior, cu un spin,
Din necaz și tumult, din dureri și pustiu,
Sunt iertat și voios! Sunt al Cerului fiu!