Lenea este cea mai mare
Pierdere de vreme.
Pe cel leneș totdeauna
Parcă l-a luat furtuna,
„Om pierdut” să-l cheme
Că-i pierdut între dileme.

Orice dascăl și-orice meșter,
Cât de bun e gândul lor
Nu vor scoate niciodată,
Chiar dacă ar vrea să-l bată,
Dintr-un leneș, muncitor,
Că n-o să aibă în veci spor.

Ușor te-obișnuiești în lume
Cu lenevia și belșugul,
Dar prea ușor te-nveți în ele
S-accepți gândurile rele
Ce-aduc pofta și vicleșugul,
Ce te fac ușor ca fulgul.

Nu prea pune hamuri scumpe
Pe-un cal bătrân și râios.
Nu prea lăuda copilul
Care face pe eroul,
Când e leneș și fricos,
Că toate le face pe dos.

Calul cel râios arată
Mai de râs în ham frumos.
Fiul leneș, mai nevrednic,
Și va fi privit ironic,
Lăudat și-n sus, și-n jos,
Va ajunge doar fălos.

Orișiunde se muncește
Poate să se și greșească,
Suntem oameni pământeni.
Dar pentru aceasta nimeni
N-are drept să lenevească
Și să nu muncească.
Amin.
(Miercuri, 30 decembrie 2020)