Mai stai pe turn străjer, iubit,
Şi-n noapte mai veghează
Poporul Meu a aţipit
Tu mintea, ţine-o trează…
În Vie, nu sunt lucrători
Cu inima curată. .
Pe la amvoane, trec actori
Mai mult ca niciodată,
Nu mai vorbesc de pocăinţă
De rugi înflăcărate
În inima nu au căinţă
Dar vor să aibă parte,
Şi de răpire… şi cununi
Să poarte-n Slava mare…
Când predică, vor doar minuni,
Să vadă-n adunare…

Mai stai pe turn străjer iubit
În noapte mai veghează
Somnul pe mulţi i-a biruit
Tu, inima-ţi păstrează
Curata înaintea Mea
Să nu te-asemeni lor
E vreme de-ncercare grea
Şi somnul în popor…
Se-aud trâmbiţe ce vestesc
Doar binecuvântare
Că este bine cum trăiesc
Cu toţii-n adunare…
Şi nu-i mai cheamă la Cuvânt
Să-şi răstignească firea…
Să-şi cureţe al lor vestmânt
Vestind: „din somn, trezirea!”

Străjere. . Eu te-am aşezat
Ca să veghezi în Vie…
S-aducă rodul bun, bogat
Vrăjmaş, de-ar fi să vie
Tu să le spui la toţi, curat:
O pocăinţă sfântă
Se cere azi, în Via Lui,
Ca să intraţi la Nuntă!
Vă-ntoarceţi azi la Domnul Sfânt
Cu inima întreagă
Isus revine în curând
Să-şi ia Mireasa-I dragă!

Daniela Banita