Isus apărătorul vieții
Ce mă-nconjori Tu zi de zi,
Cu dragoste și-a Ta blândețe,
Vre-o dată ce nu va sfârși.

Apari din zorii zilei mele,
Lumină îmi aduci mereu,
Să nu greșesc cărarea vieții,
Să merg pe urma Ta și eu.

Păzești ființa-mi obosită,
De tot ce rău să fie-ar vrea,
Mă aperi de furia mării,
Ce spumegă în față mea.

Spre mal vâslești Tu pentru mine,
Când tulburată e de vânt,
Îmi dai mereu o siguranță,
Că singur nu sunt pe pământ.

Cobori când strig din strâmtorare,
Mereu auzi Tu glasul meu,
Căci simt duioasa mângâiere,
Ce-i doar la Tine Dumnezeu.

În toiul ei îmi ești alinul,
Ce este-atât de-alinător,
Îmi dă puteri să ies cu Tine,
Din strâmtorări biruitor.

Mă aperi de puteri străine,
De șoaptele din ceas târziu,
Tu-mi ești apărătorul vieții,
Ce nu mă lasă în pustiu.

Ce nu mă lasă niciodată,
Ca să rămân aici flămând,
Să nu mă ofilesc sub soare,
Să nu fiu spulberat de vânt.

Mă aperi de săgeți ce-aruncă,
A lumii lațuri cu venin,
Ce vor să duc-a mea ființă,
Pe-adâncul rece de suspin.

Eu nu mă tem căci Tu-mi ești mie,
Apărătorul Cel ceresc,
Iubirea, dragostea și mila,
Ce Tu le ai... mă izbăvesc.
Amin