Striga-mă când ți-este viața, fiul Meu... una prea grea,
Voi veni din cer la tine, Eu voi sta în fața ta.

Voi da ziduri la o parte, ca să poți să-naintezi,
Dar pentru aceste toate, fiule... tu doar să crezi.

Striga-mă din întristare, să te-nviorez Eu vin,
Căci Eu sunt acela care, pot lua al tău suspin.

Să nu taci tu nici-o clipă, voi veni căci Eu sunt Eu,
Și tu-ai fost ales de Mine, fiule... să fii al Meu.

Strigă-mă când iar vin norii, să-i străpung Eu aș putea,
Strigă-mă când lupta-i mare, pentru tine voi lupta.

Pentru tine Eu odată, am luptat pân-la sfârșit,
Când pe crucea-ndurerată, moartea Eu am biruit.

Cheamă-mă mereu copile, fiu de Dumnezeu tu ești,
Plânsul tău văd în privire, când spre Mine Tu privești.

Chiar de taci... Eu și tăcerea, o-nțeleg... și vin îndat,
Ca să te ridic din valea, care te-a îndurerat.

Strigă-mă în orice vreme, Eu nepăsător nu sunt,
De pe tronul îndurării, coborâ-voi pe pământ.

Te voi ridica îndată, dacă tu răpus vei fi,
Și prin Duhul sfânt putere, ție îți voi dărui.

Tu doar cheamă-mă întruna, strigă-mă în orice greu,
Nu-n zădar e-a ta strigare, o aud din cer mereu.

O aud... și-a Mea-ndurare, peste tine va veni,
O-ndoită Eu putere, îți voi da... oriunde-ai fi.
Amin