Să nu ne lași Isuse, să rătăcim în noapte,
Să ne oprim în teama, ce vrea a ne-adânci,
În vise ne-mplinite, în care nu-i iubire,
Acolo deznădejdea, prezentă ea va fi.
Să nu ne lași Stăpâne, sub nori de rătăcire,
Să ne oprim noi pasul, în vremea ce e grea,
Străpunge-i cu putere, ca să putem răzbate,
Desparte-i ca să trecem, noi mai ușor de ea.
Să nu ne lași o Doamne, în nopți de deznădejde,
Arata-ne ieșirea, căci nu vrem să murim,
Coboară printre stele, adu-ne răsăritul,
Din noapte doar cu Tine, putem ca să ieșim.
Nu ne lăsa sub ploaia, ce vrea să ne ascundă,
De urma ce-ai lăsat-o, spre-mpărăția Ta,
Răsari cu-a Tale raze, arată-ne cărarea,
Căci Doamne fără Tine, vre-o dat nu vom putea.
Să nu ne lași de ură, să fim conduși în viață,
Departe ne va duce, de tot ce-i voia Ta,
Îmbracă-ne îndată, cu dragostea curată,
Să fim mereu ca Tine, oriunde ne-am afla.
Amin