Pocăință haină sfântă, dăruită de Hristos,
Cine astăzi te îmbracă, va fi-n toate glorios,
Ești atât tu de frumoasă, fără pată-ntruna ești,
Tu ești cea care treci poarta, slăvilor de sus... cerești.

Mi-ai deschis un drum spre viața, care are început,
Al ei capăt niciodată, nu va fi de cunoscut,
Căci acolo unde este, totul e un infinit,
Fericire și iubire, bucurii fără sfârșit.

Plină ești tu de lumină, ca o rază strălucești,
Pocăință hain-aleasă, inimi care cucerești,
Gustul tău este ca mierea, ești duioasă tu mereu,
Căci în tine se coboară, un fior din Dumnezeu.

Plină ești tu de iubire, suflete cuprinzi cu ea,
Căci e fără ea de margini, dragostea din mâna Sa,
Ești de bunătate plină, cercetezi pe cei pierduți,
Care sunt prin lumea largă, care sunt atât de mulți.

Tu sfărâmi inimi rigide, orbilor vedere dai,
Căci în tine e putere, în picioare mereu stai,
Ești un far aprins în noapte, pentru cei ce nu te știu,
Ești izvor de apă vie, pentru cei ce-s în pustiu.

Haina ta e minunată, și acel ce te-a-mbrăcat,
Parte va avea de viață, de la moarte e salvat,
Căci tu pocăință sfântă, suflete salvezi mereu,
Căci prin tine se coboară, mâna cea de Dumnezeu.
Amin