Îl vreau numai pe Domnul, în orice-mprejurare,
El mi-a adus odihnă, El pace mi-a adus,
La El găsesc iubirea, e marea îndurare,
Mereu ce se coboară, când eu privesc în sus.

Din răsărit de soare, îl vreau doar lângă mine,
Pe razele iubirii, să-L văd cum vine-aș vrea,
Din ele să-m hrănească, ființa mea flămândă,
Căci vreau să gust iubirea, ce viață îmi va da.

Îl vreau numai pe Domnul, oriunde-aș fi în viață,
Cu El nu-mi este teamă, El este Dumnezeu,
Dă munții la o parte, desparte chiar și marea,
Să pot să trec de valuri, ce-n față-mi stau mereu.

Și-n noaptea ce răsare, aș vrea întotdeauna,
Să văd eu printre stele, numai lumina Sa,
Doar ea mă va conduce, spre un liman de lacrimi,
Spre-un răsărit de soare, din noaptea cea mai grea.

Îl vreau numai pe Domnul, să pot aici răzbate,
Aceste vremi din urmă, cu grele ce-au venit,
Cu El mereu de mână, vor deveni trecutul,
Uitat de-a mea ființă, pe drum spre infinit.

Cu El voi trece clipa, cea plină de-ntristare,
Căci El mi-e bucurie, în alergarea mea,
Îl vreau numai pe Domnul, și fără El în viață,
În orice-mprejurare, să fiu nu aș mai vrea.
Amin