Ridică altarul spre ceruri creștine,
Un cânt să se-audă din inima ta,
Să nu taci o clipă, mereu mulțumire,
Să-nalți chiar de-ți este cărarea mai grea.

O flacăr-aprinsă să-ți fie iubirea,
Și doar pentru Domnul mereu tu să fii,
Acel ce aleargă spre Țara cea sfântă,
Chiar dacă vei trece prin văi și pustii.

Înalță și glasul spre-acea nemurire,
Ce bate la ușă ea neâncetat,
Sunt zorii de ziuă acei ce se-arată,
Vestesc ca revine un mare-Mpărat.

Vestesc răsăritul de vremi fără margini,
De veghe tu stai căci îndat vor veni,
De-ți este-ațipire-așternutul creștine,
Aici vei rămâne și tu vei pieri.

Ridică altarul îndată căci iată,
Se-aude o trâmbiță... strigă acum,
Ne spune că vine, El vine... privește,
Se vede un capăt, un capăt de drum.

Nu sta-n nepăsare, mereu stai de veghe,
Căci noaptea se-apropie-ndat de sfârșit,
Și-n zorii de ziuă să fii pentru ceruri,
În haina de nuntă, acel pregătit.
Amin